Metodologia ştiinţei economice reprezintă ansambul metodelor, proceselor şi instrumentelor de cercetare în vederea cunoaşterii fenomenelor şi proceselor economice.
Economista engleză J. Robinson a asociat metodologia cu o ladă de instrumente cu care operează cercetătorul.
În literatura economică sunt larg utilizate noţiunile de fenomen economic, proces economic, categorie economică, lege economică, metodă de cercetare economică. Vom analiza succint aceste noţiuni.
Fenomenul economic reprezintă forma exterioară a activităţii economice, respectiv acele aspecte şi acte economice, care apar şi se manifestă la suprafaţa acestei activităţi şi pot fi cunoscute de oameni în mod direct ( de ex., creşterea preţurilor, sporirea profiturilor, actele de vânzare – cumpărare a mărfurilor etc. ). Fenomenele economice incud mai multe tipuri de legături, cum ar fi :
a) legături cauzale , în care un fenomen A, numit cauză, stă la bază şi determină apariţia şi evoluţia altui fenomen B, numit efect;
b) legături de interdependenţă, de tipul conexiunii inverse, în care un anumit fenomen, de exemplu preţul, influenţeată evoluţia altor fenomene cum sunt cererea şi oferta, care la rândul lor, modificându-se, vor determina schimbarea preţului;
c) legături funcţionale de covariaţie ( pozitivă şi negativă, liniară şi neliniară, singulară şi multiplă ), în baza cărora modificarea unui anumit fenomen A exercită influenţe diverse asupra altui sau altor fenomene.
Procesul economic exprimă transformările cantitative, structurale şi calitative în starea activităţii economice, care evidenţiază desfăşurarea acesteia în timp şi spaţiu (de ex., privatizarea patrimoniului de stat, modificarea cererii şi ofertei de bunuri şi servicii într-un interval de timp sau într-o anumită localitate ).
Categoria economică reprezintă o abstracţie ştiinţifică, care reflectă una din componentele relaţiilor economice.
Ştiinţa economică utilizează astfel de categorii economice cum ar fi: marfă, valoare, capital, salariu, inflaţie, şomaj, preţ, profit, bani etc. Categoriile economice pot fi divizate în trei grupe : prima - categorii economice imanente tuturor modurilor ( sistemelor ) de producţie ( producţie, repartiţie, consum, muncă etc.) ; a doua – categorii economice care funcţionează în unele moduri de producţie ( marfă, bani, dobândă, rentă ); a treia – categorii economice care funcţionează numai în unele moduri de producţie bazate pe relaţii de piaţă ( concurenţă, şomaj, inflaţie ).
Legea economică reflectă legăturile generale, esenţiale, necesare, repetabile şi relativ stabile ale fenomenelor şi proceselor economice.
Legile economice nu pot fi confundate cu legile juridice : primele au caracter obiectiv şi funcţionează indiferent de voinţa oamenilor ( de ex., legea valorii ), pe când legile juridice au caracter subiectiv şi sunt adoptate de organele legislative ( de ex., legea despre proprietate adoptată de către parlament ).
Legile economice diferă şi de legile naturii:
a) legile economice funcţionează numai prin intermediul activităţii oamenilor (de ex., legea cererii, legea ofertei, legea concurenţei), pe când legile naturii funcţionează indiferent de activitatea umană (de ex., legea schimbului anotimpurilor, legea atracţiei );
b) legile economice au caracter istoric. Ele apar la o anumită treaptă istorică şi dispar odată cu schimbarea condiţilor respective, pe când legile naturii au caracter etern şi universal şi acţionează indiferent de timp şi spaţiu.
Legile economice, la fel ca şi categoriile economice, pot fi divizate în trei grupe mari : legile economice generale comune tuturor sistemelor economice (de ex., legea economiei muncii, legea consumului şi altele); legile economice imanente numai unor moduri de producţie (de ex., legea cereii, legea ofertei, legea valorii etc.); legile economice specifice unui anumit sistem economic (de ex., legea concurenţiei, legea acumulării de capital si altele).
Cunoaşterea legilor economice permite formularea şi adoptarea deciziilor economice potrivite pentru asigurarea raţionalităţii activităţii economice, care presupune în esenţă obţinerea unui efect util cât mai mare cu un efort cât mai mic. Nerespectarea sau ignorarea legilor economice duce la deformări substanţiale în societate şi la pierderi de resurse materiale, financiare şi umane colosale. De ex., ignorarea legilor cererii şi ofertei în sistemul economiei de comandă au dus la dezechilibru economic, care a avut un impact negativ asupra nivelului de trai în ţările exsocialiste.
O importanţă deosebită în ştiinţa economică le revin metodelor de cercetare. Metoda prin care se realizează cunoaşterea economică ştiinţifică reprezintă ansamblul modalităţilor de abordare, de principii, procedee şi tehnici de analiză a fenomenelor şi proceselor economice, de expunere a rezultatelor cercetării . Ştiinţa economică aplică atât metode generale, cât şi metode specifice de cercetare. Totalitatea metodelor, procedeelor, regulilor şi postulatelor utilizate în procesul cercetării ştiinţifice constituie metodologia cercetării economice . În ansamblul metodelor şi procedeelor utilizate în ştiinţa economică se includ : inducţia şi deducţia, abstracţia ştiinţifică, analiza şi sinteza, istorică şi logică, dialectică, metoda comparaţiei, analogiei, de experiment, modelarea economico – matematică. Vom analiza succint metodele sus menţionate.
Metoda inducţie – deducţie. Inducţia presune trecerea de la cercetarea faptelor unice la concluzii generale ( de la particular la general ). Metoda inductivă constă deci în desprinderea concluziilor, principiilor, regulilor din analiza cazurilor concrete, particulare, evoluţia cercetării deplasându-se de la cunoaşterea particularului concret spre evidenţierea conceptelor, teoriilor şi ipotezelor cu caracter de generalitate. Deducţia presupune trecerea de la generalizări comune la concluzii particulare de la general la particular, de la teorie – la fapte concrete). Metoda deductivă este un tip de raţionament, potrivit căruia se realizează demersul de la general la particular, în sensul că se aplică teoriile deja descoperite la analiza faptelor, exprimate concret în timp şi spaţiu, sub forma fenomenelor şi proceselor economice reale. Cercetarea economică ştiinţifică presupune folosirea concomitent a inducţiei şi deducţiei, care se completează reciproc.
Metoda abstracţiei ştiinţifice, ca componentă a metodologiei ştiinţei economice, reflectă cercetarea unei laturi esenţiale a procesului sau fenomenului economic, făcând abstracţie de celelalte laturi relativ neesenţiale ale acestora. Metoda de abstracţie urmăreşte să se elimine ceea ce este neesenţial, irelevant şi întâmplător şi să se desprindă ceea ce este esenţial, general şi relevant pentru caracteristica fenomenului sau procesului economic respectiv, sub formă de concepte, principii, ipoteze, teorii şi legi economice. Orice abstracţie ştiinţifică reflectă în conştiinţa omului realităţi obiective. De ex., valoarea mărfii este o abstracţie, însă ea exprimă realităţi concrete ( cheltuieli de muncă, capital, resurse materiale etc. ).
Metoda de analiză şi sinteză. Analiza este o metodă generală de cercetare a realităţii, bazată pe divizarea unui proces sau fenomen economic în elementele lui componente şi studierea în parte a fiecăruia dintre acestea. Analiza economică se manifestă în următoarele forme: a) analiza calitativă – reflectă conţinutul fenomenului sau procesului economic ( de ex., analiza procesului de privatizare care reflectă schimbarea relaţiilor de proprietate în societate) ; b) analiza cantitativă – reflectă măsura de desfaşurare a fenomenelor economice ( de ex., salariul mediu lunar a unui salariat din R. Moldova în a. 2006 a constituit 1697,1 lei, iar în a. 2009 – 2747,6 lei ); c) analiza statică – reflectă realitatea economică la un moment dat ( de ex., rata şomajului în R. Moldova a constituit în a. 2009 – 6,4 % ); d) analiza dinamică – reflectă schimbările survenite în procesele şi fenomenele economice într-o anumită perioadă de timp ( de ex., Produsul intern brut a crescut în R. Moldova de la 44,7 mlrd. lei în 2006 la 60,0 mlrd. lei în a. 2009 ); e) analiza microeconomică – reflectă studierea fenomenelor şi proceselor economice la nivelul unităţilor economice, la nivelul firmei; f) analiza macroeconomică – reflectă cercetarea fenomenelor şi proceselor economice la nivelul societăţii.
Metoda sintezei economice presupune unirea elementelor analizate separat în cadrul întregului unitar, legat prin resorturi interne ( cauzale şi funcţionale ). De ex., analizând scăderea volumului de producţie din industrie, agricultură, transport, construcţii şi din alte ramuri ale economiei naţionale, care a avut loc în R.Moldova în a. 2009 s-a făcut sinteză, că economia republicii se află în recesiune profundă. În timp ce analiza începe procesul cunoaşterii până la un punc sinteza continuă acest proces desăvârşindu – l din punct de vedere al funcţionalităţii întregului. Astfel, analiza pregăteşte declanşarea sintezei, iar sinteza mută analiza în faza sa finală.
Metoda dialectică - contribuie la descoperirea cauzelor şi consecinţelor dezvoltării vieţii economice. Ea reflectă examinarea fenomenelor, categoriilor şi legilor economice în procesul apariţiei, dezvoltării, modificării şi dispariţiei lor istorice ( de ex., studierea cauzelor şi a condiţiilor de apariţie, dezvoltare şi dispariţie a sistemului economiei de comandă ).
Metoda istorică şi logică. Metoda istorică – reflectă descrierea şi fixarea faptelor şi evenimentelor aşa cum s-au petrecut ele în timp. Metoda istorică îşi găseşte expresie în analiza fenomenelor şi proceselor economice de la cele mai simple la cele mai complexe, în evoluţia lor firească în timp şi spaţiu. Prin folosirea metodei istorice putem să explicăm dinamica fenomenelor şi proceselor economice din evoluţia vieţii economice. Metoda logică – reflectă trecerea de la abstract la concret, preluând din procesul istoric real numai ceea ce este esenţial şi constituie verigi esenţiale. Cercetarea logică este istoria degajată de elementele întâmplătoare, fără a fi ruptă de realul economiei. Orice proces sau fenomen economic trebuie studiat atât în aspect istoric, cât şi în aspect logic. De ex., din punct de vedere istoric şi logic trebuie mai întâi să fie analizată categoria marfă, iar apoi – banii, deoarece banii sunt un produs al schimbului de mărfuri.
Metoda matematică – constă în reproducere schematică a unui proces economic sub forma unui sistem liniar sau analog, în scopul studierii modului de desfăşurare a procesului şi fenomenului real. Metoda matematică constituie o treaptă importantă în trecerea de la abstract la concret în cercetarea fenomenelor şi proceselor economice. Această metodă, de regulă, este aplicată în procesul de analiză şi prognozare a dezvoltării economiei naţionale.
Modelarea economico – matematică – reflectă analiza diferitor tipuri de existenţă a vieţei economice sub forma unor construcţii logico – matematice care permit testarea evoluţiei unor parametri de optimizare, în anumite condiţii de spaţiu şi timp. Modelul economico - matematic este o construcţe logică, rezultat al unei abstracţii ştiinţifice ce esenţializează viaţa economică reală sub forma unor relaţii funcţionale între paramentrii de bază ce caracterizează fenomenul sau procesul cercetat. În funcţie de criteriile alese, deosebim : modele deterministe şi probabilistice, modele statice şi modele dinamice, modele numerice, modele grafice şi modele analitice, modele explicative şi modele normative ş.a.
Metoda statistică – reflectă un ansamblu de procedee prin care se observă fenomenele şi procesele vieţei economice, se înregistrează informaţiile necesare, se realizează compararea şi gruparea indicatorilor economici, elaborarea tabelelor şi a graficelor, statistice, în vedera evidenţierii tendinţelor care se manifestă.
Metoda comparaţiei – reflectă cel mai general proceseu logic prin care se cercetează esenţa unor fenomene şi procese economice, apelând la elementele cunoscute, care pot pune în evidenţă evoluţia lor. Prin comparaţie se pot caracteriza ţările lumii, ca nivel de dezvoltare economică, se pot evidenţia genul de relaţii, asemănările şi deosebirile dintre fenomene şi procese etc.
Metoda analogiei – înseamnă un procedeu prin care se transferă însuşirile unui obiect al cunoaşterii la un alt obiect care este supus analizei, în scopul obţinerii unor concluzii, cu un grad mai ridicat sau mai scăzut de probabilitate, în funcţie de numărul şi esenţa trăsăturilor asemănătoare. Veridicitatea acestor concluzii presupune confruntarea lor cu realitatea, ca şi cu concluziile desprinse din folosirea altor metode de cercetare, cum sunt inducţia şi deducţia, comparaţia etc. Metoda analogiei a avut un rol important în fundamentarea de către F. Quesnay a lucrării sale celebre “ Tabloul economic ”, în care este analizat procesul de reproducţie la nivel macroeconomic
Metoda de experiment . Ştiinţa economică, ca şi alte ştiinţe, se bazează pe fapte, prosese economice, legităţi care sunt verificate de practică. Metoda de experiment presupune intervenţia conştientă în viaţa economică reală prin diferite acţiuni cu scopul de a verifica oportunitatea şi de a lua deciziile respective. Practica este criteriul suprem al adevărului. De ex., practica a confirmat eficienţa economiei de piaţă şi a respins economia de comandă bazată pe sistemul proprietăţii de stat şi planificării centralizate.
În procesul studierii fenomenelor economice trebuie şă fie evitate eroarele şi cursele economice . Eroarea poate fi de tip cauzal sau de compoziţie. Eroarea de cauzalitate apare atunci când o variabilă independentă este considerată ca o variabilă dependentă sau când se confundă cauza cu consecinţele fenomenului . De ex., cauza inflaţiei nu este majorarea preţurilor, ci dezechilibrul economic. Creşterea preţurilor este o consecinţă a inflaţiei. Eroarea de compoziţie poate să apară atunci, când trăsăturile unei părţi a unui întreg sunt atribuite automat şi întregului. De ex., prezintă o eroare sintagma “ ceea ce e convinabil lucrătorului e convinabil şi societăţii “ . Această afirmare este greşită, deoarece majorarea salariului a unui lucrător este convinabilă pentru el, însă dacă se va majora concomitent salariul tuturor lucrătorilor ( fără a ţine cont de creşterea productivităţii muncii ), aceasta va duce la apariţia proceselor inflaţioniste, care vor influenţa negativ asupra tuturor lucrătorilor.
Funcţiile teoriei economice şi politica economică
