Obligațiunea este un înscris emis de o întreprindere care are nevoie de finanțare, pe baza căruia aceasta obține un împrumut. Firma care emite obligațiunea se numește debitor, iar cea care o deține se numeste creditor (acesta oferă un împrumut). Obligațiunile sunt active financiare cu dobândă fixă. La restituirea împrumutului, întreprinderea se obligă să plătească, de asemenea, o dobândă, stabilită în momentul emiterii obligațiunii.
Obligațiunea reprezintă un contract prin care unui emitent i se cere să ramburseze investitorului suma luată cu împrumut, plus dobândă de-a lungul unei perioade convenite.
Obligațiunile sunt titluri de valoare purtătoare de dobânzi, cu o rată fixă sau variabilă a dobânzii și cu scadență de cel puțin un an (de la data emiterii). Piața obligațiunilor este
constituită în majoritate din obligațiuni cu o rată fixă a dobânzii.
constituită în majoritate din obligațiuni cu o rată fixă a dobânzii.
Obligațiunea este un titlu de valoare care atestă calitatea de creditor a deținătorului ei față de emitent, emitentul obligându-se să plătescă deținătorului obligațiunii o sumă anuală fixă, numităcuponul obligațiunii, pe întreaga perioadă de valabilitate a acesteia.
Elementele obligațiunii
- numele emitentului - este organizația responsabilă pentru garantarea faptului că plățile în contul dobânzilor și capitalului de bază sunt făcute în favoarea deținătorului obligațiunii, de regulă prin intermediul unui agent plătitor
- capital de bază - este suma denominată într-o anumită monedă, pe care emitentul, dorește să o ia cu împrumut și pe care este de acord să o restituie investitorului
- cuponul sau rata cuponului - este rata dobânzii pe care emitentul este de acord să o plătească investitorului, ea poate fi exprimată sub forma unei sume fixe, ca și cotă procentuală din valoarea nominală, ce urmeaza a fi plătită la anumite intervale deținătorului obligațiunii sau sub forma unei rate flotante în raport cu un indice ca de exemplu LIBOR
- scadența - momentul expirării împrumutului și al retragerii obligațiunii de pe piață (data la care ea va fi răscumpărată de emitent), adică emitentul rambursează capitalul de bază datorat investitorului(cumpărătorul obligațiunii), precum și plata finală a dobânzii
- valoarea nominală - suma înscrisă pe titlu, pe care investitorul o acordă sub formă de împrumut emitentului și pe care o va încasa la scadență
- data de emisiune - data de la care incepe sa se acumuleze dobanda corespunzatoare
primului cupon pentru o obligatiune sau titlu de stat (data la care a fost emis titlul de stat).
- semnătura persoanei autorizate de emitent
- imprimări speciale, pentru a împiedica falsificarea (elemente de securitate).
Obligațiunea poate fi nominativă, dacă e înscris pe ea numele detinatorului, sau „la purtator”. Deținătorul unei obligațiuni este numit obligatar. El are calitatea de creditor față de emitent și dreptul de a primi un venit numit dobîndă, însă nu are drepturi și responsabilități privind activitatea emitentului (debitorului).
De aceea, obligațiunile sunt titluri de credit cu venit cert si de regula fix. Principalii emitenți de obligațiuni sunt administrațiile publice (administrația centrala si cele locale), iar scopul emiterii este fie acoperirea deficitului bugetar, fie finanțarea unor investiții importante pentru comunitate.
Majoritatea obligațiunilor plătesc doar dobânda până la maturitate (trimestrial sau semestrial în funcție de specificațiile prospectului de emisiune), când odată cu ultima dobândă returnează în întregime și suma împrumutată. Unele obligațiuni însă plătesc la anumite intervale (precizate în prospectul de emisiune) și părți din principal. În general, un investitor are de pierdut sau de câștigat datorită diferențelor între valoarea cuponului (a dobânzii plătite de emitent) și valoarea dobânzilor practicate pe piața monetară în momentul respectiv, între această dobândă și prețul de piață al obligațiunii existând o relație inversă.
Deși teoretic fluxul de numerar pe care îl primește deținătorul unor obligațiuni nu este influențat de veniturile emitentului, este evident că la limită, dacă acestea sunt prea mici, banii returnați investitorilor pot întârzia sau plățile pot înceta. De aceea prospectul de emisiune trebuie să fie citit și prin prisma garanțiilor pe care le oferă emitentul (acestea putând varia de la o parte importantă a activelor până la simpla garantare cu bunul nume al emitentului).
